dimineți cu mure coapte
prea fierbinți sunt teii-n noapte
cresc ciuperci în cercuri albe
țes păianjeni între nalbe

chiar la sfânta Înălțare
de prin munți vine chemare
rochia ei de voal îmbie
fluturi mari și spini din vie

nici suflare, zi de-arșiță
din nori nicio fărâmiță
numai inima-i de fată
deocheată, răsfățată

de migdală și alună
fie-i noaptea cât mai bună
de-i mireasă, să danseze!
umbra să n-o întristeze

s-o moșească, să mai crească
vița ei împărătească
din strămoși cusută ie
din vii dulce razachie

și îmbătrânește-n vară
chipul ei de domnișoară
părul lung albit albastru
iar în coșniță un astru