cenușă
scrum de timp
clepsidra spartă
lupi mușcând din nisip
dezlănțuirea urletelor
secundelor
mușcate de boturile
lacome de viață
mă mușcă timpul de
un picior
șchiopătez dar
mă târâi spre ieri
mă agăț de mâine
mă pierd în azi
lupii adulmecă prada
prădăluiesc zâmbetul meu
suspendat pe chip
îmi sfâșâie colțul
surâsului
și-l smulg de pe față
nu contează
merg înainte
înaintez peste pădure
calc peste copaci
și lupi
până sângele țâșnește
din rănile cerului.