apăsat de soarele dimineții.
Un zid cu omoplați ce cresc
în jurului aerului pe care ai vrea să-l respiri adânc,
din ce în ce mai adânc, savurând suprafața netedă
sau fără de sfârșit a locurilor unde sunt ascunse
cele mai frumoase granițe.

Căci noi nu suntem pământeni și spun asta cu ochii vii
și deschiși în obscuritate
cu sufletul înălțat ca un prapur în prelungirea unor inimi
ce au cunoscut toate prăpastiile acestei lumi

iubind cum se simte fiecare picătură de ploaie
ce se topește printre firimituri de piele veșnică.



Photo credits: Pinterest.