Cel mai frumos este în imaginație jocul!
Și seriozitatea cu care îl abordezi.
Felul în care te iei în serios
Când te vezi plutind
Și apoi murind.

Este atât de serios fiecare pas călcat peste vis
Încât în fiecare călcare se deschide un necuprins
De alte visări cărora le poți adăuga alte și alte
Dimensiuni de goliri și de orizonturi sparte.

Interioare prin interiorul cărora
Poți pătrunde ca printre stâlpi și porți.

Jocul! Jocul de a fi fără să fii acolo!

Imensitatea imersiunii în sine
Și bucuria visării care revine
În fiecare zvâcnire a inimii
Febril înfiripată în tine.

Jocul! Cea mai frumoasă ființă!

Plin de spații...
Înconjurat de dorință...

Numai el,
Prin frământări și sfârtecări,
Aduce din sine în sine căderi și înălțări
Ale aprinselor lumânări din firide de zori.

Zorii zorilor de după zorii care
Vor înflori spre marea uitare.

Răsăritoare înfloriri înstelate.
Adormite imagini imaginate.