Mihai Viteazul, un mare domnitor român
Erou străvechi, pe arme și-administrări stăpân,
Născut din os domnesc, cu pile la Divan
Și studii otomane, ajunge-al Craiovei Ban.

Cu multe pungi de aur ce-i oferea bănia,
La Istanbul se duse și-și cumpără domnia.
Lacomi de aur, turcii-l credeau supus, cuminte,
Nicicum nu bănuiau ce-avea Mihai în minte...

Ca bun strateg, cu planul de a-și uni românii
Și de-a-și croi o țară să-nfrângă toți păgânii,
Ca domn, stăpân puternic în Țara Românească,
Își întări armata dorind să și-o unească

Cu-armatele-europene grupate-n „Liga Sfântă”,
Zdrobi o garnizoană de turci - rapid înfrântă.
Imperiul Otoman strânsese-armate bune
Pe marele Mihai voind să se răzbune.

Mari lupte-avură loc prin mlaștini și poieni -
Faimoasa „Bătălie de la Călugăreni”
În care Sinan Pașa, un general vestit,
Atunci își pierde dinții și este-nlocuit.

Cu turcii, ani de-a rândul, Mihai avu probleme
La Giurgiu, la Brăila, la București, o vreme,
Apoi-l lăsară-n pace, mai rar călcându-i preșul.
Căci îl știau puternic și le plătea peșcheșul...

Fiind ocolit de Poartă, Mihai Vodă-și propune
Ca Țările Române într-un regat să-adune.
De la-mpăratul Rudolf primi sprijin real
Și-n Șelimbăr lui Batory-i ia tronul din Ardeal.

Pe când Movilă domnul Moldovei îl provoacă,
Mihai îl detronează și-i ia domnia-n joacă.
Astfel Mihai Viteazul, pentru întâia oară,
Devine ca un rege-n scurt timp pe-ntreaga țară !

Unirea mult visată, dorința lui cea vie,
Era o Mare Țară din trei state-n frăție,
Deci din Ardeal, Moldova, Valahia unită,
Trăind în armonie, de Dumnezeu păzită.

Dar nobilii maghiari porniră să-l răstoarne:
Dădură toți alarma și au sunat din goarne,
Iar generalul Basta pe domn l-a prins la Turda
Și l-a asasinat stopându-i toată truda !

Așa Mihai se stinse - colos de vitejie,
Mare erou, un simbol acum și-n veșnicie !
Noi, toți românii sinceri, călcând pe-acest pământ,
Jurăm să-i păstrăm crezul și visul lui cel sfânt !

Glen Ellyn, 11 febr. 2025