invoc amintiri cu parfum de iubire,
îmi chem iubitul în visul pribeag,
dorul neostoit și-a ieșit din fire
bate cu putere la ușa de fag.

vrea să îngroape durere-n zăvoi,
să cutreiere prin poieni seculare,
să scrie amarul pe-o frunză de trifoi,
pe coama vântului să zboare călare.

nu pot opri lacrimile de dor,
farmecul vieții acum e pustiit,
nu îi pot pune tristeții zăvor,
mult aș vrea să zbor spre infinit.

acum și timpul e rece și distant,
gânduri nebuloase răsar din neant.