NOTA AUTORULUI: Înainte de a citi textul de mai jos, trebuie precizat că, scriindu-l, am recurs la un stil poetic simplu, diferit de restul versurilor mele publicate. Nu este o scuză, dar în poemul ce vi-l prezint acum m-am adresat în primul rând copiilor, tuturor elevilor români, datorită faptului că, recent, în școli, orele de istorie s-au împuținat mult sau au dispărut complet. De aceea, mulțumindu-vă pentru înțelegere, de data aceasta a trebuit să scriu pe înțelesul școlarilor, recurgând deci la o versificație mai simplă, nepretențioasă, la un limbaj poetic descriptiv, din vorbirea comună, cu scurte detalii biografice, insistând mai mult asupra operelor acestui autor despre care imensa majoritate a elevilor de astăzi știu prea puțin sau nu au auzit deloc.

Cândva-n Bucureștiul străvechi și rural,
Născut fu Bălcescu, erou național.
Istoric de seamă, scriitor înnăscut,
Cu planuri lucide, de neîntrecut.

Avuse succese de toată isprava
La școala domnească de-atunci „Sfântul Sava”
Unde Heliade era dascăl vestit
De-ai lui 'nvățăcei mereu prețuit.

Acolo cu Ghica Ion într-o clasă
Schițau pentru țară o viață frumoasă.
La nouășpe ani în armată intrară
Și-n viața politică se implicară.

Cu-Eftimie Murgu și Marin N. Serghiescu
Intrară-n complotul lui D. Filipescu.
Cu toți plănuiră un grup, zis „Frăția”,
Dorind o țară de vis - „România”...

Doi ani grei la-nchisoarea de iad-Mărgineni
Le arse plămânii umpluți de licheni,
Dar când din detenția grea au scăpat,
Societatea „Frăția” solid s-a-nchegat.

Cu glas de profet, mari planuri croiește,
Cerând libertate dreptate, frățește,
Vrea țară unită, prosperă, modernă,
Popor fericit, cu-o cultură eternă.

E-apostol al literei pline de fapte,
Deși suferind, scrie mult zi și noapte.
Începe cu pagini despre-armatele mari,
Cu-adânci analize de români cronicari:

Tăutu, Costin și Cantacuzinii...
„Magazinul istoric” e-o revistă-a luminii
Pentru Dacia-mamă - izvor viu din iazul
Ca sursă a cărții „Mihai Viteazul”...

Cu August Treboniu Laurian
Colaborează cam timp de un an
La primul volum „Cronicarii munteni”,
Dar este-ntrerupt de-inamicii alogeni

Și pleacă din țară cu-n vast plan decis,
La Buda, la Roma, Istanbul, la Paris....
Cu Michelet, cu Kossuth, cu regi la putere,
Să-i sprijine-n planul țării prospere.

Iar anii trec grabnic și boala-avansează,
Puterea-i slăbește, plămânii-i cedează.
Italia-i oferă exil onorabil:
Frumosul Palermo-l primește amabil.

Acolo-n hotelul „Trinacria” se stinse,
Căci boala cea crudă grăbită-l învinse.
La fel ca și la Mozart, mister e azi mormântul,
Dar mult mai strălucită-i fu viața și-avântul.

Bălcescu va fi veșnic un uriaș simbol,
Un Everest iubit de vulturii-n ocol,
Cât timp pe mapamont există România
Numele lui ne-nalță noblețea și mândria !

Glen Ellyn, USA - 18 febr. 2025