Iarna aceasta grea pentru tine
e precum pătura copilăriei mele...
Știu că mă iubiți și văd cum
primăvara pândește tăcută printre
liniile de tramvai.

Simt că îl așteptați la fel cum
îl aștept și eu să decontez
dragostea la prețul corect.
În ochii orbi adorm tăcuți fluturii.
Zidul de hârtie construit
e clădit pe cuvinte din oțel.

Noaptea în care sufletul
s-a limpezit e neagră,
Umbrele au rădăcinile grele
și gândurile amestecate
rătăcesc în căutarea curcubeului.