șterg praful de pe amintirile de porțelan
din vitrina anotimpurilor vieții,
mă pregătesc de Paște cu mult elan,
îmi umplu inima cu bucuriile vieții.

adun din raiul meu pânze de păianjeni
sfințesc cu agheasmă crezul nemăsurat,
rugile mi-au înflorit ca niște stânjeni,
mi-au fost învățături tot cea am îndurat.

vreau să-mi purific sufletul de păcate,
să pot fi total demnă de Iisus Hristos,
să îmi împartă speranțe fermecate,
să mă unesc acum cu spiritu-i sfătos.

aud cântând izvoarele iubirii nesecate,
timpul mă amețește precum vinul gustos.