un punct dați-mi și universu-l ridic
mut munții din loc și marea cea mare
pășesc sfielnic pe căi de răcoare
sub pași lui Isus s-aștern foi de finic

vreau mâinilor mult mai multă vigoare
pe drum trasat cu linii după tipic
sămânța s-o preschimb în boabe pe spic
locaș sfânt să-nalț iubirii sub soare

coloane vii scot din cizme cuțite
dreptate spre zorii zilei să facă
le stau alături făclii înfrățite

și cavaleri fără zale și cască
e timpul să încercăm pe șoptite
din miezul pietrei poemul să crească