într-o zi vei ajunge să te obișnuiești
să fii un simplu privitor croșetând
ferestre imaginare

plămâni îmbolnăviți de prea multă viață
au devenit martirii nevăzuți ai acestei lumi.

Primim mai multă durere decât carne,
mai mult aer ce scade și se rarefiază departe de noi

văd dragostea ca pe o stâncă în care aș vrea să intru
pentru totdeauna,
să pun mâna pe singurătate ori să citesc din gândurile
ce picură în mintea fiecărui poet

fericirea ca un preludiu ce ne intră în răni și ne face vii

***
acest mecanism desăvârșit cu lacrimi
pulverizând frumusețe
și miezuri adânci.




Photo source: polnalyubvi, Pinterest.