Noaptea mă omoară, copila mea,
Raza mea ruptă din soare!

Noaptea, pe care o iubești atât de mult,
De care te lași cuprinsă și învăluită...
Val în oglinda apei îndiguită...

Noaptea, umbra noastră e nesfârșită!

Singurătăți și tăceri, copila mea,
Vise, înserări, necuprinse mări
Frunze îmbumbiate pe ramuri
Ce-n carnea ta aprinse
Mi le imaginez flamuri...

E tot ceea ce mă mai ține departe
De ziua de mâine, copila mea!

Un ochi de pește ce nu clipește
Din a cărui lumină noaptea mă bea.