Ivit pe lume, ți-ai născut și moartea
Definitivă, nu doar clipe-n viață
Amor cu șoapta lui când te răsfață
Și scrii de carne veșniciei cartea.

În lașități cioplită-i a ta față
Aproapele veghind de prin departe-a
Micimii de ființă, ce-i dai partea
Din Măr la care Eva te învață.

Fiind la fel ca mine,-n răni bărbatul,
ÃŽn zvon al muzicilor de Adam
Puroaie ți se-ntind de-a lung și-n latul.

Eternității o rostire am
Ce o tot miaună pe nas prelatul,
Biserica din zori de veci e-n hram.