șiroaie de oameni curgând pe străzile orașului

unde am copilărit,

îmbulziți în autobuze cu scaune galbene

și miros de urină,

cu gume de mestecat lipite asimetric

pe sub scaune.

amalgam de amintiri cu veri lungi

curgând printre noi.

acolo

unde pescărușii folosesc cerul ca pe o scenă

și glasurile lor sunt simfonie doar

pentru unele urechi,

cu Ovidiu stând mândru în fața muzeului,

privind către mare

și păzind orașul,

adâncit în gândurile sale filozofice

sau poate

gândindu-se la muzele sale.



iunie 2017