ploua în interiorul unui clopot
clopot al unei biserici
biserică ce apăruse ca țipătul lui Munch printre copaci
retina-mi asurzise pentru câteva clipe
am intrat să strig să urlu la rându-mi în ea

nu să mă rog

clopotarul ud mă primi
,,nu e părintele acasă
dar ai venit pentru că ți-e frică de moarte, nu?
gândește-te la moarte ca la un colet
îndelung așteptat
înlocuiește frica
cu nerăbdare și curiozitate
nu vei mai veni să țipi în biserici
în care plouă în clopote...

iartă-mă de timpul tău
sună curierul
și clopotarii primesc colete"
mai spuse zâmbind

se înserase
biserica rămase în urmă
profilată pe cer
ca un curcubeu ce nu dispare noaptea