cu frunze rătăcite de toamnă
În primăvară.
Zbor cu norii seci
Cu soarele sângerând pe câmpie,
Iarba se arde
Simt, caut, surâd hain
acolo și atunci.

Când sunetul prinde coada curcubeului
pentru viziunea culorilor,
Celulele se desprind de context
și strămută lacrima
până în roua
incolororă.

cuprinsă-ntr-un cocon de umbre
Aripile mi se scutură
de praful întunericului,
tot rămâne în urmă,
dat jos de pe aripi, lângă sunet.
Am lumina pe umeri, pe brațe
pentru dimineață.

Aripile nu mă mai dor…
sunetul se cuibărește
Sub ele și prind sens.