Sub cortina ploii de toamna, fugind de timp si de oameni, Noi doi jucam in piesa,fiecare cu-n rol aparte.Intaiul act loveste-n mine si cad si vad podeaua scenei, si ploaia cade peste mine ca o cortina. In cel de al doilea dispari si tu lovit de disparita mea si ploaia cade peste tine ca o cortina. Finalul ne ridica pe amandoi, cu aplauze ce fiecare rol si le primeste-n parte si toate se petrec dupa o cortina, ca o ploaie de toamna.