Te-ai dus. Mi-e sufletul bolnav
De dorul tau, de toamna ruginie
De ochii tai, de glasul tau suav
Inchis pe veci in cripta plumburie.

Ti-am picurat plangand pe fata
Un strop de roua argintie
O picatura de lumina
Pe fata ta acum rece, pustie.

Se-aude aproape marsul mortuar
Cantat arar, si fara melodie
Si mi se pune-n gat un nod amar.
Te-ai dus deja... iubita reverie!

In cimitirul negru si-nghetat,
Te duc cu totii pentru vesnicie
Amurgul violet a inghetat
Pe cerul gri... azi luna e pustie.

Stai singur in cavou, chiar daca esti
Inconjurat de reci sicrie
In jurul tau, tacerea s-a lasat
Pe piatra fumurie...