E noapte de Ajun și Moșul brusc se hotărăște: fie!
Ho! Ho! Ho! Un bob zăbavă poposesc la pușcărie...
Un bătrân îl recunoaște și privirea și-o apleacă...
- Moș Crăciun, bine-ai venit în umila mea baracă!


Ho! Ho! Ho! Hai, spune iute, ce dar vrei să-ți dau din sân?
Pe mine lasă-mă la urmă, eu sunt martalog bătrân.
Du-te pe la bididii sau treci întâi pe la minori.
Du-le daruri la femei sau poate chiar la seniori.

Moș Crăciun s-a-nduioșat: - La minori zici? Foarte bine!
Să-ncepem întâi de-acolo. Dar aș vrea să vii cu mine.
L-au privit ne-ncrezători... Moșul le-a vorbit posac:
- Haideți, că am daruri multe! Ce-ați dori din al meu sac?

Toți au ridicat din umeri, dar un șmecher, cu tupeu,
Zice: - Dă-ne un tovarăș, să fie căutat mereu.
Unu’ tare, de bani gata, dar să fie prostănac,
Să-mpartă tot ce primește! Ai așa ceva în sac?!

Moșu’… și-a luat desaga și s-a-ndepărtat cu jele…
Zici că sunt femei pe aici? Hai să mergem și la ele!
Dar și-aici o nărăvașă, ce stătea sus, pe pervaz,
În miez de noapte era trează și l-a-ntâmpinat cu haz:

- Moșule, am un drăguț, da-i pe partea “haialaltă”.
Mută-l aici, sub geam la mine, pupa-ți-aș barba ta de vată!
La flăcăii tinerei i-a pierit orice curaj…
De unde să aibă moșu’… aparat… de tatuaj…?

Și-ntr-un final, bătrânul „ghid” îi zice: - Moșule, mai vrei
Să trecem pe la seniori? Poate ai daruri pentru ei...
Însă și aici s-a găsit unu’ să-i arunce-ntr-o părere:
- Moș Crăciun, în sacul ăla, n-ai cumva vreo grațiere?

Altu’ i-a strigat: - Moșnege, văd că ai desaga plină!
N-ai cumva și vreo dovadă că-s aicea fără vină?!
La plecare, Moș Crăciun a oftat: - Ia zi, bătrâne!
Mi-ai spus să te las la urmă... tu ce dar vrei de la mine?

- În satu’ meu sunt o mulțime de familii nevoiașe...
Lor du-le daruri... prichindeii n-au nici brăduți în bordeiașe.
Fă-le bucurii și du-le un covrig, o portocală...
Ei nu tânjesc la jucării, că-și doresc și pâine goală...

Moș Crăciun a mijit ochii și... și-a dus mâna la gură.
O lacrimă de diamant s-a furișat în barba-i sură...
- Bătrâne, ai fecior, o fată, ai nepoți, pedeapsă grea.
Ceri daruri pentru străini? Cere pentru dumneata!

- Singurul dar ce-i fericește, de le-aș dărui PE MINE...
Dar dacă eu sunt aici, ce le-am dăruit? Rușine...
Moșu-a desfăcut desaga: - Uite, ia un pachețel.
Să nu-l desfaci, bagă-l sub pernă... mâine să vezi ce-i în el...

- Dar ce zgomot de zăvoare visul mi l-a alungat?
Și-am visat așa frumos! Parcă era adevărat...
Dar băgând mâna sub pernă, a rămas înmărmurit.
Era un pachețel, aievea. - Mai visez? Doar m-am trezit.

L-a desfăcut. Erau cuvinte. Le-a citit cuprins de dor:
- Hai, familia te-așteaptă! Tu ești astăzi darul lor.
Și brusc s-a deschis vizeta, inima-ncetă să-i bată...
- Ei, bătrâne, fă-ți bagajul! Astăzi pleci acasă, tată!