Bătrână când vei fi și somnul mut
Te-ndeamnă lângă foc cu povestiri,
Adu-ți aminte blândele priviri
Pe care ochii tăi cândva le au avut.

Mulți i-ai vrăjit cu ochii-ți de-ametist
Și-adesea frumusețea ți-au dorit...
Dar unul doar în suflet te-a privit
Și te-a iubit când chipul ți-era trist.

Și-n timp ce-adormi, întinsă lângă foc,
Vei regreta amorul cum s-a dus
Pășind pe munții drepți înspre apus,
Și printre stele și-a găsit un loc.