ne vine așa cîteodată din adînc sau poate dintr-o frumoasă incertitudine
o pasăre ierboasă ne vine și cu mîna ei vorbitoare
ne construiește cîteva ferestre cîteva lucruri portocalii
printre care și un orologiu ambiguu
în amintirea căruia mai păstrăm încă o anume tăcere
altfel ce rost ar mai avea iarba aceasta strălucitoare care a început sa ne răsară pe umeri
altfel ce ar mai putea însemna a treia mînă care ne tot crește înconjurîndu-ne ca un fel de șarpe apus

din depărtare ne sosesc vești îngrozitoare poate pentru unii


pe la amiază ne urcăm în tramvaiul acela (știi tu care)
și cădem într-un somn mamă-mamă
pînă cînd apare de niciunde lighioana teribilă


în felul nostru tăcut_îndepărtat suntem aproape niște fluturi