agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 866 .



îmi amintesc de satul...
poetry [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [pârâu ]

2005-10-14  | [This text should be read in romana]    | 



îmi amintesc de satul în care am crescut
prea repede și-n goană toți anii au trecut
privesc acum în urmă la casa cu pridvor
și lacrimi curg pe-obrajii de timpuri ce-mi e dor

întâi se-aude vocea acelei pentru care
nici jertfa cea mai crudă nu poate fi mai mare
cresta prin aer vorbe de bine sau de-ocară
cum ne purtam noi țâncii mereu fugiți pe-afară

apoi se înfiripă imagini preacurate
a duhului măicuței ce nu pot fi uitate
și-n spate simt aproape cum aș primi o palmă
de la bătrânu-mi tată sau poate o sudalmă

la el era iubirea ascunsă-n supărare
căci greu trudea ca liotei s-aducă-ndestulare
și nu dădea cu mâna ci fulgera din glas
oricât erai de tare pierit ai fi rămas

căci ne purtam năstrușnic cu gând mereu de ducă
de treabă n-aveam grijă fugeam pe sub ulucă
pe ulițe cu colburi ce-n zări le ridicam
făcând la pocinoage că nu mai pridideam

fugeam mereu cu cercul în larmă pe uliță
din drept de poarta popii și până la troiță
sau ne-nbrânceam spre puntea pârâului și poame
furam din pomi atâtea cât s-alinăm din foame

la scaldă la bulboană dam chiote și-apoi
fugeam pe noi coclauri ca să purtăm război
cu cei copii din vale cu care ne-am certat
ca ceată de neprietini din alte părți de sat

și după bătălia purtată până-n seară
ne risipeam spre case să drept primim ocară
dar ne iertau pe dată ne curățam și-n șoapte
dădeam spre ceruri rugă de tihnă peste noapte

......................
din toate numai ruga rămâne înspre Domnul
să mângâie odihna celor ce-și poartă somnul
în locuri neștiute din zări cu străluciri
iar eu părinți și casă înnod în amintiri

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!