Se toarnă din potire coifuri, spade,
iar sângele lui Crist se vinde – ciuturi!
Nu spini și cruce vezi, ci săbii, scuturi:
răbdarea însuși lui Isus îi scade...

Ar sângera spre cer până-n Pleiade
dacă-ar sosi-n romanele ținuturi;
s-ar face pentru pielea-i împrumuturi
și-n drumul faptei bune baricade!

Cum am pierdut, pot pierde-orice tezaur,
dar cel în mantii sfinte mă îngheață,
precum Meduza din ținutul Maur.

Ce alinare ne-ar mai sta în față,
când știm că-n cer n-au preț nici bani, nici aur
și un alt semn a stins cealaltă viață?