I

un animal diform
îmi sugea sîngele
și limfa.
igrasia surpa
obrajii adolescentului.

nici nu împlinisem vîrsta de aur
cînd, privind în lac,
mi-a căzut fața.

era tare frig,
dar șemineul ardea
în mijlocul pădurii,
încălzind ultimul sfârșit de secol.
rozătoarele ieșiseră sin vizuini,
dar cel plecat acum două mii de ani
întîrzia să se arate.



II

am luat-o de mînă
și ne-am ascuns după casă.
i-am sărutat glezna,
dar ea nu mai era
acolo.
din depărtare, se întrupa
nepotul adolescentului.

pe aleea cimitirului
familia tocmai se-ntorcea
cu cea proaspăt îngropată
și chiar în clipa aceea
ceva se precipita
în pîntecul ei.
vînătorii ciuruiseră trupul,
însă acesta se-ndepărta sîngerînd.
ciobanii jupuiră mielul,
dar ochii săi rînjeau în frigare.




III

am regăsit-o într-o berărie
din alt timp.
se lingea cu doi marinari
deodată
am tras-o de mînă
și am dus-o în casă.
cînd m-am trezit
o pierdusem din nou,
dar parfumul ei
plutea peste secole.



IV

iată, îmi spuneam,
eu nu mai sunt,
eu nu mai gîndesc.
mi-a căzut fața,
mi s-au spart organele
mi s-au spart tendoanele,
din urechi îmi iese o muzică spongioasă
pe nări, eter și pucioasă,
pe buze înflorește un fel de mică grădină
o, nu, nu mă săruta acum,
sunt plin de tină.



V

vezi tu,
mi-a spus îmblînzitorul de șerpi.
un locuitor e omul
în scorbura lui
și brațele
printre rădăcini și scaieți
și le mișcă.
dintre viețuitoare,
nimeni nu mai știe
ieșirea dosnică din labirint,
locul în care
creștetul însîngerat
se ridică.



VI

un animal nevăzut
îmi sugea sîngele
și limfa.
o veveriță în zbor îmi surpa obrajii.

stropi de metal
cădeau
de pe fruntea posedatului
topindu-se în mijlocul pădurii.