când vei păși prin iarba moale
desculță, udă la picioare,
ascultă roua-n care calci!
ea îți va spune ce să faci.

iar de racoarea dimineții
ascultă ca de mama ta!
prin labirinturile ceții,
ea îți arată urma mea.

pe păsărele și pe soare
le ai drept bune călăuze.
de șoapte-ți picură pe buze,
tu să le-nghiti ascultătoare.

numai de mine să n-asculți!
încearcă doar să mă găsești...
sunt dintre proștii foarte mulți
ce vor la ei să zăbovești...