atâtea lacrimi am strâns în căușul palmelor
încât am îmbătrânit urât, schimonosit
nu ca brazii sau ca libelulele
am îmbătrânit urât, mărunt
ca vrejul de fasole

m-am aplecat spre pământ
să vărs atâtea lacrimi
la rădăcina lui
dar am pierdut mult timp în gesturi mărunte
și chiar atunci s-a pornit un vânt de nici-unde
și a împrăștiat lacrimile mele pe câmpuri
doar câteva de când eram tânără și naivă
au ajuns la rădăcina vrejului de fasole

dar n-au mai putut face minuni