(îmi rezem gândul de pahar)


bătrâne!
moartea nu se pune –
nici nu sunt cruci în calendar să poți purta
atâtea nume

eu nu descriu acum realul
dar nici nu-s viu imaginar
de din provincii prea sătule mai latră încă
un ogar

și mai răsună primăvara
zăpezilor ce-am mocirlit
cu bulgări fără secundare cu limbi tăiate
de cuțit

lungiți rânjesc pe pragul morții toți pașii
ce n-am mai pășit
am luat pe pielea goală straie de călător
mototolit

această mână-i criminală?
privesc înaltul și nu cred
poate frivolă sau debilă fixându-și zborul
trepied


(paharul cade
crapă gândul –
se zice că aduc noroc
sau poate gheața se deschide
sub tâmpla unui inorog)