Prea tarziu…

A fost si va fi prea tarziu,
Sa lamuresc lucruri uitate,
Tot ce putea ramane viu,
Sunt azi cuvinte destramate!

In mine, daca pot privi,
Si-apoi spre cerul plumburiu,
Stiu ca n-as mai putea iubi,
C-a fost si va fi prea tarziu!

Iar daca intr-o zi senina,
Se stinge soarele auriu,
Caci pentru ce pot sa iubesc,
A fost si va fi prea tarziu!

Nu vreau sa intreb stelele tacute,
Ce drum e-al, fiindca il stiu,
Pentru iubiri necunoscute,
A fost si va fi prea tarziu!

Caci, daca intr-o zi de vara
Ne va chema dorul zlobiu,
Il voi goni, spunandu-i iara,
C-a fost si va fi prea tarziu!

Cand noaptea se asterne-ncet,
Si-si pune valul cenusiu,
Pentru sarutul ei discret,
A fost si va fi prea tarziu!

Sunt azi cuvinte destramate,
Tot ce putea ramane viu
Sa lamuresc lucruri uitate,
A fost si va fi prea tarziu!


As vrea ceva

Acum vreau doar sa ma trezesc,
Dintr-un cosmar, o clipa de durere,
E frig, e cald, eu nu pot sa ghicesc,
In intunericul din mine si in tacere…

Incerc sa ma trezesc si aprind lumina,
De somn sunt inca mult prea buimacita,
As vrea ceva, dar parca-mi caut vina,
Si pana s-o gasesc ziua-i ivita!

E ziua; m-am trezit, clipesc, ma scol,
Imi misc o mna, misc si capul greu,
De-atat cosmar ochii inchisi ma dor,
Vreu sa-i deschid, dar parca nu sunt eu!

In suflet o crunta apasare,
Si parca ma dor toate si mi-e rau,
Durerea se mareste tot mai tare,
Peste-amintirea sufletului tau.

Si ma ridic, dar parca ametesc,
Si cad din nou in perne, istovita,
Oricat incerc nu ma desmeticesc,
Si d eputeri ma simt parca sleita.

Intr-un tarziu simt soarele pe fata,
Deschid un ochi, dar il inchid la loc,
Acum stiu bine ca e dimineata,
Dar tot ma mai complac in vechiul joc,

Sperand ca totusi iar voi atipi,
Si trag pe mine patura pufoasa,
Pe fata-mi joaca razele – aurii,
Dar astazi parca sunt pe dos intoarsa.

Acum, de soare casa-I toata plina,
Si ma foiesc in pat, exasperata,
Durerea vaga mi se alina,
Cand geamul se deschide dintr-o data,

Si-un val de aer proaspat navaleste,
In camera si bruscpe geam privesc,
Mai tare inima in piept zvacneste
Si simt ca-ncep incet sa ma trezesc.

Ma scol si ochii imi sterg acum, distrata,
Cateva lacrimi cad pe obraz, strengare,
Si dimineata este minunata,
Si soarele e deja in zare…

Cosmarul vechi e dus si el de mult,
Cocosul canta azi intarziat,
Zambesc o clipa-n mine si-l ascult,
Si sufletul mi-e tot mai fermecat.

E dimineata…inca o minune!
In ganduri, crizanteme infloresc,
Si-n suflet mai aud un vers ce-mi spune:
"Nu vreau sa scriu, vreau doar sa ma trezesc! "


Singuratatea

Singuratatea e o chemare,
Ce ne apropie mai mult,
E un curcubeu din zare in zare,
E un cantec vechi ce il tot ascult…

Singuratatea e un vers,
Ce se-nsoteste cu durerea,
Lacrima dorului nesters,
Cum sunt veninul si cu mierea.

Singuratatea e o stea,
Ratacitoare printre stele
Si-un dor sta agatat de ea,
Si-un suflet steaua sa o cere!

Singuratatea e-o minciuna,
E un adevar fara tagada,
E vreme rea si vreme buna,
Singuratatea e-o sarada!

In patru zari necunoscute,
Cu bucurii si cu pacate,
Peste prapastiile mute,
Te-as arunca singuratate!

In patru zari, cu patru lacrimi,
Mi-as risipi sufletul tot,
Sa pot uita si chin si lacrimi,
Sa le alung, insa, nu pot!

Imi esti tovarasa de-o viata,
Zile cu tine blestemate,
Si-n fiecare dimineata,
Te-oi alunga singuratate!