gata, azi spun o rugăciune, fac o piruetă, mă dau pe gheță, pornesc mașina de spălat, închid aragazul, îmi pîrlesc sprîncenele cu bricheta, desenez un elefant pe o frunză, miros mîinile iubitei mele, gust din mancarea pregătită pentru mîine, îmi dau singur foc la valiză, plec într-o călătorie prin apartamentul părinților mei, fumez țigări autohtone, beau un singur pahar de tărie, repar instalația sanitară de la mine din garsonieră, repar și aparatele electrocasnice, plec iar în călatorie, mă întorc fără pîine, nu mă plictisesc în fața televizorului;

gata, gata, azi e o zi potrivită pentru post și pentru o rugăciune, gata, frate, gata,
ți-a ieșit ce-ai vrut;

lumea se sperie de convingerile tale religioase, cum e să fii măsurat de sus și pînă jos, cum e să ți se răspundă la salut atît de politicos încît să ți se facă frică, ei știu ceva, nu vor să-mi spună, ei știu ceva despre viitorul meu apropiat, imediat, imediat vor defila prin fața mea clapele pianului, mașinii de scris, nu vor să-mi spună, voi vedea lumea albă, lumea neagră, mai bine decît în fața televizorului mă voi simți în ultimile mele momente de luciditate;

apoi se va opri brusc curentul, se vor auzi niște țipete, un sunet prelung, ascuțit, apoi va fi mai multă liniște, mai mult loc pentru cei de lîngă mine;

să vreau așadar să mă plictisesc în fața televizorului, să nu uit să vin acasă cu pîine, să las așa toate lucrurile în paragină, să nu mai părăsesc orașul, chiar cartierul, să mănînc doar ceea ce mi se oferă, să fumez mai puțin, să beau ori mai mult ori deloc, gata, gata, frate, lumea ți-a ieșit așa cum ai vrut; și ieri a fost o zi potrivită pentru post și pentru o rugăciune.