surâs matinal toamna se agață de trecători
pe gulerul apretat al duminicilor
secătuite de patimă iubirile de ieri noapte
urcă într-un vârtej încă roșu învolburat
lăsând urme de ruj pe zidurile subțiate
de atâta dragoste iedera și-a întors frunzele
într-o fereastră studiindu-și profilul
un pic șifonat către zilele ce vor urma fără tine
soarele a dispărut de pe cer cu amortizoarele
obosite în penumbra oglinzii reflectând
cu surprindere încă un rid apărut pe linia
de fugă a buzelor te pregătești de plecare
lipindu-mi de gură sărutul acela pe care
deja îl știu pe de rost până și pereții încep
să se teamă de atâtea promisiuni coșcovite
într-un exercițiu de echilibru printre grinzi
uite stă să cadă o bucată de tencuială în colțul
din stânga al tavanului ca o chiparoasă la despărțire
dragul meu n-ai impresia că îmbătrânim separat
eu cu o carte pe care nu o voi publica niciodată
tu cu afacerile tale într-un hotel de 5 stele adulmecând
în trecere parfumul necunoscutelor pe mine căutându-mă
încă o săptămână în care visele noastre se vor trezi
mirosind a tutun pe niște perne colorate diferit
alunecând viața ne poartă pe fiecare în altă parte
eu în blugi și adidași cutreierând anticariatele
în căutarea vreunui suflet pereche tu în pantofi
de cea mai bună calitate iubitule din coapsele mele
de femeie îndrăgostită mi-am dezbrăcat pielea
cea mai strălucitoare de șarpe în îmbrățișările tale
acum las zălog batiste decolorate doar într-o lacrimă
pe pista de zbor e liber culoarul la decolare
într-un aeroport nenumit gulerul de la cămașă
se urcă în avion impecabil răsfrânt
peste reverele sacoului Pierre Cardin
toamna ridică fanionul
făcându-mi semn din vârful degetelor cu flapsuri
de alabastru îmi voi așeza în gând nopți din hârtie
până sâmbăta viitoare poate voi deveni celebră
în paginile cine știe cărei reviste cu foaie velină
scriind cel mai frumos poem despre noi