[1]

"Sa nu plangi" imi spuneai...
"Detest lacrimile, sunt semn al slabiciunii"
Stateai langa fereastra, privind cerul de plumb.
Eu...nemiscata, incercam sa-ti ghicesc gandurile...
Incaperea cubica parea sa se stranga in jurul meu,
iar eu...nici macar nu intelegeam cu ce am gresit.
Afara ploua cu spini de gheata...
Inauntru...cu indiferenta.


[2]

"Pana cand" te-am intrebat obosita...
"Pana cand imi vei mai scrijeli sufletul cu vorbele tale?"
"Pana cand imi vei mai otravi viata cu privirea ta?"
"Raspunde-mi!Nu sta acolo ca si cand nu m-ai auzi!"
Dar tu plecasei de mult...
Numai fotografia ta ma privea intrebatoare dintr-un colt.