în țara unde gheața e stăpână
un bob de jar cu care să aprindă
de mult un primitiv purta în mână
foc salvator la tribul ce colindă

dar sepia perfidă și ciudată
pe nootka-i atacă și le luă jarul
(așa cum doar legenda ne arată)
sporindu-le și grija și amarul

la foamea aspră care-i asuprește
se-adaugă o nouă tragedie
bărbatul de îndată se gândește
la lopătar să-i scape de urgie

cerbul semeț a înțeles povara
ce-i apăsa pe oameni și-a pornit
spre cuibul unde-ascunsă e comoara
și-n două salturi locul a găsit

cu octopodul luptă pe-nserate
smulgându-i strălucirea de jeratic
și vine aducând cu bunătate
averea scumpă cu simbol hieratic

de-atunci s-a conturat pe veșnicie
un trainic și fierbinte simțământ
ca nootka să iubească și să știe
că cerbul i-a salvat pe-acest pământ