Copacul ciudat


… atunci mi–am îngropat sentimentele
la rădăcina unui copac.

Plimbându–mă cu femeia care mă iubește,
în pădurea care îi place,
ne–am oprit în fața unui copac
care o fascina: în loc de frunze
creșteau sentimentele mele, ciugulite de păsări.
-Te iubesc, mi–a spus ea
răvășită de vederea sentimentelor mele.
-Și eu, i–am răspuns ridicând din umeri
și mergând mai departe, din ce în ce mai departe
de copacul în care sentimentele mele
țineau loc de frunze
și privirea femeii care mă iubește
începuse să țină loc de fructe…