Tot mai subțire-mi pare drumul spre nicăieri
ce leagă ziua asta cu ziua cea de ieri
și simt că pierd din mine cu fiecare pas;

nu mai privesc în urmă să vad cât am rămas,
ci numai înainte, spre cele ce m-așteaptă,
cu zborul în aripă urc treaptă după treaptă,
sperând că următorul nu va fi pas, ci zbor,
nainte ca destinul să-mi strige „nevermore”…