îmi arde ceaiul umărul drept
cu fiecare buză de-a nopții ce-mi zice
balada ascunderii norilor
în plumbul topit ca izvoarele verii
trecute peste frunte de sare meduzele
brumelor ascund clipele ridurile tăcerea
își ard umbrele de ibis prin incizie dimineții
mă leapădă mă fac țintă
mă lovesc în ochi pentru ochi pentru dinte mă arunc
în foarfecele albastru de gheață întors
acolo unde se lipiseră de aripile zeului himerele

dacă ridic pleoapele irisul meu stâng va fi îngropat
în celălalt pliat tot stâng amândoi într-un grăunte de piatră
sau în fosile de greieri care au cântat cetății
despre lumina soarelui flash-back în pustiu
ca un tic