sunt singur sub clopot
parca e cerul neumblat de comete
curios nu te poți gândi la nici un lucru
așa cum o fac ei când își înfruntă respirațiile

dar pot înjura pot minți pot lenevi pot
asculta cum telefoanele sună
în toată muțenia asta
mă cheamă tot mai mult

într-o oglindă de la care aștept imposibile transformări
mă pot răzgândi să mor
mă pot înduioșa de micimile mele sufletești
cu prudență

în toată liniștea asta de freon
prin care plutesc sori înghețați
tatăl meu încercând sa-mi arate aurora boreala
pot striga sunt singur cu inchizitorul meu seren

sunt singur sub clopot
pot păși demn pe câmpia ninsă cu venele tăiate