s-a închis deodată fereastra
am umeri de iarnă
e noaptea întâi a fiecărei întâmplări
ascunse fald cu fald
ca o perdea de uitare

ascult lumea ca peștele fără ape
mă pierd cumva
de la o mână la alta
ca și cum trupul meu
s-ar descompune în secunde

neatinsă de vânt caut liniștea mișcării
iubitul meu destramă aiurea
meduze la ultimul etaj
al oceanului
iar eu tângui marea
în povești cu ondine

ne-am născut îndepărtați
din aceeași uitare
de atunci ne căutăm inocenți
noaptea în care
să ne amintim dumnezeirea