Se cerne temerea în mine,
Când mă aplec ca să îți sorb deodată
Durerea-ncondeiată
ÃŽn suspine
Și tu te strângi în colțuri, vinovată.

M-abat spre margine în taină,
Căci înțeleg acum, ca niciodată,
Cum frigul se arată
Pe sub haină
Și te răcești în tine, exilată.

Mai sorb din înflorirea torței
Ce-ntinde peste vis o umbră lată
Și râd căci n-o să cadă
Gustul forței
Alături de sfiala ta de fată.