doar gândurile mă dor și rănile măresc durerea de-o viață,
nu știu ce-i cu mine, încerc, dar făr’ de izbândă
aș vrea să uit, să zbor departe-n lume
dar dragostea mi-atinge și inima din mine!!!

e iarnă și sufletul îmi cerne amintirea
și cerul aduce cu dânsul lacrimi amare,
le-aruncă într-una, dar făr de valoare…
eu sunt iarăși trist și – iarăși o pată!!!

și ninge întruna și viața-mi se vrea alta
dar vântul iar bate, și bate și-n suflet…
oceanul din mine se-ncruntă și zbiară –
și-ncepe furtuna cu mine-n deșert...

dar tot ce începe are și-un sfârșit,
și viața-mi e iarăși cu rost și folos,
eu înger să fiu aș vrea și chiar încerc –
și totuși sunt om și trebuie să trăiesc!!! (a trăi – a accepta tot ce se întâmplă).