Cea mai frumoasă amintire

Când mi-au ars obrajii

Privindu-te

Limba-mi ieÅŸea de-un cot

Asemenea unui cameleon înnebunit

De-un fluture adormit printre şuviţele tale

Aş fi vrut o sărutare

Să-mi muşti din suflet cu dinţii fini de ghilotină

Înghiţind silabă cu silabă

Cuvintele

Se spune că dragostea trece prin stomac

Şi-ţi lasă un gol cât o prăpastie ameţitoare

La mine a săpat în inimă ca un buldozer fără milă

Te miri de ce toate rămăşitele s-au îngrămădit în nopţile lungi

Pline de coÅŸmaruri

Te-am iubit…

Sudoarea îţi aluneca dintre sâni

Ca un şarpe încolăcindu-mi picioarele

Aş fi născocit o nouă biblie ispitit de coapsele tale

Cu paginile din cearÅŸafuri scrise cu palmele goale

Calea spre Paradis trecută prin infernul dorinţelor

Toate drumurile aveau o singură răscruce:

Tu ÅŸi Eu

Cea mai tristă amintire

Rămasă în carnea mea afumată

De ultima ţigară

Inima se topeşte într-o mare de lacrimi

Fiorduri pătrunse adânc în pielea uscată

Nu mai răsare curcubeul din pupile

Au intrat la apă sărată

Negri păianjeni

Pânze de stânjeni

Tot stau şi mă întreb ce te făcea atât de specială

De ce între atunci şi acum este o mare diferenţă

De ce uitarea înseamnă indiferenţă…