și nu vei fi în genunchi nu vei fi acolo
să îmi arăți oglinzile una câte una
ca filele din jurnal
eu să alunec de pe o treaptă pe alta a sunetelor
prin care îmi strigi fără să știu numele

voi încerca să mă strecor pe nevăzute
afară din cercuri fără teamă
să umblu haotic prin alb
cu palmele-agățând cuvinte-cuvinte în brazi

voi dansa pentru tine in absentia
traversând culoare de plictiseală
de la stânga la dreapta privirilor indiscrete

fiecare umbră va desena un chip de aparentă iubire
iar eu voi amesteca în mine culorile
până la inimă

între noi o imposibilă amintire
suntem atât de prezenți în fiecare cameră de așteptare
încât orice atingere devine o fereastră ovală
pe care timpul o deschide

absolut întâmplător