aburinda piele, prinsă - electric ecou al simțurilor -
în tremur ascuțit

ochiul ușor - precum o undă a lacului limpede - se mișcă
în căutarea lumilor înalte

mâna nu-și mai găsește locul - explorând parcă pentru întâia oară
în nisipul fin, fin, lichid,

buzele săvârșesc sărutul care deja a pornit , înainte de atingeri
în carnea lor mustind

și mintea, oh, mintea, devine o altă ființă, străină , un pic ostilă
în prejma încinsă

ca din misterul pământului, din profund, un urlet prelung, de lup alb
în gâtlejul arzând se rostogolește

cascadele își află izvorul altundeva , față de unde-l știai, mă strângi
în această clipă tocmai se arată

chimic, universul se descompune, se recompune, peste noi ca o haină
în care pacea cu gesturi line ne îmbracă

privindu-ne, coborâm unul în odăile celeilalt, uimiți - ne regăsim
în fiecare : locuiam deja
........................................
ușor te strecori, pleci - lângă mine stă un zâmbet cuminte, cum l-ai lăsat...
în momentul acesta te simt, cotrobăind prin mine
........................................
femeia fără nume, bărbatul fără nume, un curând care-i uită
în imposibila clipă, fără nici un regret