Piciorul zvelt, un semn al învierii
Și copsa blândă, semn de-ngropăciune.
Sânii trufași, uimiri în trup s-adune,
Pântecul cald, supus pe veci plăcerii.

Ochii creați săgeată să-mpreune,
Păr revărsat în unduiri puzderii
Spre vadul treaz, al poftei și-al durerii.
Gura peceți de vreri aprinse pune.

Vinul îl toarnă buzele vlăstare
În șoapte tandre ce nu s-au desprins
Dintr-o prelungă, dulce sărutare

De dincolo de timpul neînvins.
Și ce-nrobire-n sfânta desfătare
De care-am fost, fără răgaz, cuprins !

11 septembrie 2004