Așează-mă pe bruma gurii-ncinse,
Pe încordarea clipei care piere,
Pe tainele luminii efemere,
Pe umbra coapsei îndelung atinse.

Așterne-mă pe șoapta ce îmi cere
S-alung cu râvnă strigătele-nvinse,
Să fiu pecetea lacrimei nestinse
Și-a buzelor ca fagurii de miere.

Supune-mă cu ochii, sporind jarul
Nepotolit sub spuza ce-a vegheat
Să nu se stingă-n aspre ierni amnarul

Râvnirilor de nestrunit bărbat.
Ascunde-mă în inimă ca darul
Jinduitor de patimi și păcat.


20 octombrie 2004