El, ca o aripă de fluture mă acoperă albastru
aud în mine plânsul lutului răvășit
ici colo cate o radacina prinde
creste in mine lemnul in care voi adormi
eu firava minge de lut rotujita in palmele zeilor.

adoarme-mă cu un cântec de leagăn
vreau să mai fiu copil mamă
mai vino cu poala plina de nuci
vreau să-mi mai număr odata anii
să văd când voi ajunge
să îngrop timpul sub mine
ca pe un lucru demult trecut cand viata deasupra mea
va deveni o floare albă de iasomie
risipindu-mi parfumul în nasul trecătorilor

nu râdeți.toți avem nevoie de visare
toți avem nevoie să ne purificăm prin moarte
dorința de viața.


El, ca o aripă de fluture mă acoperă albastru
eu mă acopăr de frunze numărând toamnele
rădăcinile în mine se transformă în arbori
încătușată într-o zi voi rămâne doar ce am fost
păpușă de lut închisă în trunchi de arbore.

nu râdeți!