iubirea asta e atât
atât de puternică,
uite-atât vorbesc serios,
chiar nu vezi penelul meu...!?
de ce nu înțelege lumea
ce vreau să spun
chiar atât de criptic sunt,
ca un copil care pipăie litere moarte
chiar așa a ajuns poezia mea!?
m-am învăluit oare în autosuficiență...
da sunt un mare poet,
dar asta nu înseamnă până la urmă nimic
în lumea asta
plină de mari poeți
și de copiii lor, mari poetași la rândul lor
și uite așa mă plimb, printre altarele înălțate
de fani
la târgul de carte parcă e stadion
huiduie toți și cumpără, că doar
au bani!
iubirea asta e atât de puternică
v-ați gândit vreodată,
câte cărți bune s-ar putea face...
cu banii consumați,
pe cărțile proaste...
ei, dar cine mai gândește așa astăzi...
hia, hia, toți alergăm după succes...
și lumea este rea,
cum ar zice un coleg cu ochelari,
lumea este rea cu ăștia ciudați ca noi,
sau așa, ca poeții...

ei dar asta e,
nu am ales noi viața asta, sau
poate că am ales prost,
la târg, poate că ne-am repezit
la prima ofertă

ar fi ciudat nu?
să suferim atâta pentru țiganul de suflete
care ne-a vândut trei vieți pentru 10 mii!