Cu ochii scurși
Și pielea mirosind a mal,
Stă la marginea chemării
Rătăcitul.

Ciocul porumbelului sclipește,
Îl săgetează scurt
Unghia aceasta sfântă,
Îi mestecă în sânge
Și curge, se transformă-n apă.

Din rana proaspăt concepută
Þâșnește o aripă
ÃŽncet, dureros,
Os crește din os,
Pană se face din mână.

Și iată-l
În rană divină,
Un ghimpe de serafim
Rădăcina-și coboară în carne
Să țină aripa cu ancoră sacră,
Sevă din corpul lui să facă,

Bobocul de fulgi
Brutal se desface,
Trosnind adânc din cartilaje.