Se aud în vânt glasuri de sirenă,
Ca pumnale ce cioplesc se izbesc de piepturile muritoare.
Au in ele chemarea frumuseții
Și zorii tristeții ce se leaga văduvit
De nașterea omului.

Lumina lor este lumina ochilor sălbăticiți,
Trecuți pe pod de lacrimi de hotarul raiului.

Sirenele însă ,nepăsătoare, poartă sub strigătul lor
Încă un urmaș al celor doi sortiți la păcatul ideal,

Cântul lor îneacă pentru o clipă,
Ne leagă o clipă de clipa furatului lor...