Înghețat pe o cărare pavată cu soare
Tremuri în suflul inimii,
Care refuză să mai imite ceasul vechi
Și acum are pretenții de ceas nou.


Certându-vă în jurul unui verde palid
Îți îngheți respirația și inima ta pleacă,
Fără să îți spună "la revedere",
Pentru că vrea să își cumpere un ceas nou.


Și rămâi siderat și singur
Și verdele și soarele și gerul
Se întunecă sub absența ochiului,
Pierdut undeva în depărtare.


Îți aștepți inima și te atemporalizezi.
Dar de ce nu ești conștient ca ea nu se mai întoarce?
Iar tu vei rămâne singur,
Sărutând cu picioarele cărarea pavată cu soare,
Acultând verdele din jur,
Privind cu gaura din tine gerul care te-a înviat.