azi e ziua mea.
dacă aș fi fost câine aș fi murit de mult,
aș fi murit împăcat cu viața și cu babele ce vin de la piață...
sunt o biată fiară cu chip uman
și simt nevoia să mă scuz
și să mă îngrop.
azi regret
faptul de a nu fi facut
chef cu manele pe palier,
să beau mult, să fumez,
să cad leșinat în brațele uneia...

afară încă e întuneric,
și-mi ascult sfidător oasele trosnind
debranșate de la pustiul recurent,
morocănoase numărându-și zilele trecute,
și-mi las gândurile
balansându-se pe poarta din lemn de trandafir:
cannabis indica legal!
neimportantele lăcuste,
conjunctivita sexuală a Inei...neroada dracului!

da, azi e ziua mea de naștere
și mă nasc odată la un an
de fiecare dată același
copleșit de neuitare
ca și cum mama mea e o anaconda
în pântecele căreia hibernez tăcut, nedefinit,
cu pumnii strânși, habotnic
în așteptarea momentului
când voi fi scuipat afară
ca pe un lichid letal,
coagulându-mă
ca un picurat de sânge...

la începutul lui februarie
ar trebui să mă nasc
să mănânc pâine și sare
să-mi privesc ceasul
să regret că nu sunt american
să-i sărut picioarele mamei, să-i multumesc...

azi e ziua mea
și sunt prea bătrân să mai fiu câine.